miercuri, 21 septembrie 2011
luni, 22 august 2011
luni, 15 august 2011
marți, 31 mai 2011
Actiune umanitara Delta Dunarii aprilie 2011
Si anul acesta, in perioada 14-17 aprilie, am participat la o noua actiune umanitara, in Delta Dunarii, comuna C A Rosetti si satele Cardon, Sfistofca si Periprava.
Primul convoi, format din 13 masini, a plecat joi dimineata din Bucuresti, cu o prima escala la Fetesti, la fabrica de conserve Klevek, de unde s-au incarcat 4 tone de conserve, oferite cu generozitate de catre patronii firmei.
Tulcea, a doua escala, pentru alte 6 tone de cumparaturi: malai, faina, orez, ulei, zahar, paste fainoase, lamai, portocale, banane, masline, stafide…
Peste noapte masinile raman in parcarea Fan Curier din Tulcea iar dimineata, pe la ora 6, se incarca ultimele ajutoare, de data asta fiind si haine, incaltaminte, ba chiar si paturi si asternuturi de pat.
De la Tulcea la Sulina se merge cu 2 cabare, un fel de platforme plutitoare tractate fiecare de cate un remorcher. Imbarcarea e dificila si din cauza vremii neprietenoase - ploua marunt si rece, noroiul e peste tot iar soarele nu vrea sa se arate nicio clipa.
De la Tulcea la Sulina se fac cam 7 ore (si asta e cazul fericit, ca mergem oarecum "la vale"). Peisajul e anost iar ploaia si vantul rece de la suprafata apei fac ca drumul sa para nesfarsit.
Abia spre seara ajungem la Sulina, obositi de drum, uzi si infrigurati. Debarcam masinile de pe cabare si pornim spre prima destinatie, centrul comunei C.A. Rosetti.
Peisajul e dezolant, mizeria si saracia spunandu-si cuvantul la fiecare pas...
Un biet pelican s-a incurcat in firele de inalta tensiune si a ramas agatat, in bataia vantului. Pacat...
Odata ajunsi la C.A. Rosetti, incepe descarcarea, la faruri.
La Caminul cultural, pana tarziu in noapte se fac sacii cu ajutoare. Trebuie terminati neaparat deoarece a doua zi se pleaca o data cu ivirea zorilor.
Imbracamintea si incaltamintea este sortata pe scena caminului, jucariile se aseaza si ele pe varste iar alimentele de baza se introduc in sacii de rafie. Pe la doua jumatate totul este gata...
La final, cateva sute de saci asteapta cuminti sosirea zorilor, pentru a fi incarcati in masini si dusi oamenilor nevoiasi.
Se doarme in scoala de vizavi, pe jos, in sacii de dormit.
Pana la plecarea primei caravane reusesc sa prind cateva cadre cu imprejurimile.
O oala cu cafea ne pune pe picioare
... apoi primele 16 masini pleaca la Periprava, cale de 14 km de drum greu.
Ne asteapta 190 de locuitori, dintre care 33 de copii pana in 14 ani. Pe drum intalnim caii salbatici ce-si flutura coamele-n vant, nestiind de destinul tragic ce avea sa-i astepte in perioada urmatoare.
La Periprava copiii sunt adunati in fata scolii si ne asteapta cu flori in maini. Sunt imbracati "de gala" si freamata la vederea masinilor de teren care fac sa tremure soseaua.
Parintii primesc sacii cu ajutoare iar cei mici dulciuri, fructe, rechizite de toate felurile dar mai ales jucarii. Iar mingiile albastru metalizat sunt la mare cutare. Noroc ca masinile au compresoare si putem sa umflam mingiile cat ai clipi.
Scoalile din Periprava si CA Rosetti au primit si 24 calculatoare aproape noi, astfel incat micutii au o bucurie-n plus.
Cum spuneam, mingiile i-au fermecat.
Drumul continua iar ajutoarele ajung acolo unde trebuie.
La intoarcere trecem prin Letea si intersectam din nou caii salbatici.
In continuare drumul nu-i prea prietenos dar in curand ajungem la Letea, la scoala unde alti copii ne-asteapta.
Rasplata noastra sunt zambetele fericite ale copiilor si multumirea oamenilor intalniti, oameni pentru care Sfintele Sarbatori de Pasti vor fi mai luminoase.
Caravana continua drumul dificil prin sate, apoi se-ndreapta spre ultimele obiective vizate.
Dupa o alta noapte petrecuta "pe unde scurte" imbarcam masinile pa cabare si ne indreptam spre Tulcea.
Zorii, frumos colorati, ne gasesc deja pe valuri.
Se mananca la comun iar echipajul, format din 2 marinari, participa si el la bucuria noastra de a fi dus la bun sfarsit o alta "Umanitara".
Dupa aproximativ 10 ore ajungem la Tulcea, debarcam si pornim spre casa, cu inima impacata ca am adus o noua raza de speranta in casele si sufletele oamenilor necajiti.
O poza de grup (a primei cabare) si-apoi spre casa...
Primul convoi, format din 13 masini, a plecat joi dimineata din Bucuresti, cu o prima escala la Fetesti, la fabrica de conserve Klevek, de unde s-au incarcat 4 tone de conserve, oferite cu generozitate de catre patronii firmei.
Tulcea, a doua escala, pentru alte 6 tone de cumparaturi: malai, faina, orez, ulei, zahar, paste fainoase, lamai, portocale, banane, masline, stafide…
Peste noapte masinile raman in parcarea Fan Curier din Tulcea iar dimineata, pe la ora 6, se incarca ultimele ajutoare, de data asta fiind si haine, incaltaminte, ba chiar si paturi si asternuturi de pat.
De la Tulcea la Sulina se merge cu 2 cabare, un fel de platforme plutitoare tractate fiecare de cate un remorcher. Imbarcarea e dificila si din cauza vremii neprietenoase - ploua marunt si rece, noroiul e peste tot iar soarele nu vrea sa se arate nicio clipa.
De la Tulcea la Sulina se fac cam 7 ore (si asta e cazul fericit, ca mergem oarecum "la vale"). Peisajul e anost iar ploaia si vantul rece de la suprafata apei fac ca drumul sa para nesfarsit.
Abia spre seara ajungem la Sulina, obositi de drum, uzi si infrigurati. Debarcam masinile de pe cabare si pornim spre prima destinatie, centrul comunei C.A. Rosetti.
Peisajul e dezolant, mizeria si saracia spunandu-si cuvantul la fiecare pas...
Un biet pelican s-a incurcat in firele de inalta tensiune si a ramas agatat, in bataia vantului. Pacat...
Odata ajunsi la C.A. Rosetti, incepe descarcarea, la faruri.
La Caminul cultural, pana tarziu in noapte se fac sacii cu ajutoare. Trebuie terminati neaparat deoarece a doua zi se pleaca o data cu ivirea zorilor.
Imbracamintea si incaltamintea este sortata pe scena caminului, jucariile se aseaza si ele pe varste iar alimentele de baza se introduc in sacii de rafie. Pe la doua jumatate totul este gata...
La final, cateva sute de saci asteapta cuminti sosirea zorilor, pentru a fi incarcati in masini si dusi oamenilor nevoiasi.
Se doarme in scoala de vizavi, pe jos, in sacii de dormit.
Pana la plecarea primei caravane reusesc sa prind cateva cadre cu imprejurimile.
O oala cu cafea ne pune pe picioare
... apoi primele 16 masini pleaca la Periprava, cale de 14 km de drum greu.
Ne asteapta 190 de locuitori, dintre care 33 de copii pana in 14 ani. Pe drum intalnim caii salbatici ce-si flutura coamele-n vant, nestiind de destinul tragic ce avea sa-i astepte in perioada urmatoare.
La Periprava copiii sunt adunati in fata scolii si ne asteapta cu flori in maini. Sunt imbracati "de gala" si freamata la vederea masinilor de teren care fac sa tremure soseaua.
Parintii primesc sacii cu ajutoare iar cei mici dulciuri, fructe, rechizite de toate felurile dar mai ales jucarii. Iar mingiile albastru metalizat sunt la mare cutare. Noroc ca masinile au compresoare si putem sa umflam mingiile cat ai clipi.
Scoalile din Periprava si CA Rosetti au primit si 24 calculatoare aproape noi, astfel incat micutii au o bucurie-n plus.
Cum spuneam, mingiile i-au fermecat.
Drumul continua iar ajutoarele ajung acolo unde trebuie.
La intoarcere trecem prin Letea si intersectam din nou caii salbatici.
In continuare drumul nu-i prea prietenos dar in curand ajungem la Letea, la scoala unde alti copii ne-asteapta.
Rasplata noastra sunt zambetele fericite ale copiilor si multumirea oamenilor intalniti, oameni pentru care Sfintele Sarbatori de Pasti vor fi mai luminoase.
Caravana continua drumul dificil prin sate, apoi se-ndreapta spre ultimele obiective vizate.
Dupa o alta noapte petrecuta "pe unde scurte" imbarcam masinile pa cabare si ne indreptam spre Tulcea.
Zorii, frumos colorati, ne gasesc deja pe valuri.
Se mananca la comun iar echipajul, format din 2 marinari, participa si el la bucuria noastra de a fi dus la bun sfarsit o alta "Umanitara".
Dupa aproximativ 10 ore ajungem la Tulcea, debarcam si pornim spre casa, cu inima impacata ca am adus o noua raza de speranta in casele si sufletele oamenilor necajiti.
O poza de grup (a primei cabare) si-apoi spre casa...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
